Ceasurile sub lupă: Impermeabile şi rezistente la apă

06.05.2018

Ediția Ceasurile sub lupă își propune ținte curajoase – să fie un ghid folositor pentru toți cei interesați de cumpărarea ceasului. Alegerea în sferele subiective de design și înclinația la una sau la cealaltă marcă nu ne permite să influențăm, de aceea în acest articol ne vom concentra pe cunoașterea mai profundă a misterului tehnologic al fabricării ceasurilor și redactarea lor în forma înțelegătore. Treptat am trece de la caracteristicile ceasului, prin materiale folosite până la elementul esențial al ceasornicăriei, inima indispensabilă a fiecărui ceas, calibrul. În primul rând, credem în serialul de succes, în care ne concentrăm pe criteriul deseori întâlnit la cumpărarea ceasului, impermeabilitatea.

Omega Seamaster Ploprof 1200M Orange

Situația în domeniul rezistenței ceasului față de apă ar putea fi denumită în mai multe feluri, dar nu transparent și simplu. Chiar dacă înțelegeți numerele care exprimă măsura rezistenței la apă sau impermeabilitatea, un rol important însă joacă interpretarea lor și aplicarea lor în realitate. Cine nu ar vrea să aibă la cumpărarea ceasului clar în ceea ce privește, de ce nivel de rezistență la apă are nevoie. Ajunge 3 ATM, sau dăm prioritate celor 100M? La lucidarea problemei relaţiei ceasului cu apa poate că vă va ajuta următorul text.

Faptul ce trebuie menționat chiar de la început este, că denumirea „impermeabil” (waterproof) în context cu ceasul nu corespunde cu realitatea. Nici cel mai bun ceas de scufundări nu este în fiecare circumstanță impermeabil. Directiva emisă de FTC (comisia comercială Federală) americană nu recomandă producătorilor emiterea ceasurilor ca și impermeabile.

Terminologia mai nouă a introdus noțiunea „rezistent la apă” (water resistant). Ca să prevină inconsecvenţa interpretării, nivelurile mai joase de rezistență la apă a standardizat norma ISO 2281 în 1990 şi mai sus, nivelurile „impermeabile” a cuprins ISO 6425 din anul 1996. În general testul ISO cuprinde schimbarea temperaturii, adâncimii, presiuni (aerului, apei) timp îndelungat în repaus și la manipulare cu partea operativă a ceasului. La modelele pentru scufundări se efectuează cu atenție testul de rezistență la apa sărată și abilitățile ceasului de a face față suprapresiunii (simularea decompresiei). Împărțirea ilustrativă standard găsiți în tabelul alăturat.

Water resistant 30M
100ft
3 ATM
3 BAR
50M
160ft
5 ATM
5 BAR
100M
300ft
10 ATM
10 BAR
150M
500ft
15 ATM
15 BAR
200M
660ft
20 ATM
20 BAR
1000M
3300ft
100 ATM
100 BAR
Contact întămplător cu apă
(spălarea mașinii, ploaia)
Înnotarea la suprafață Înnotarea și înnotarea cu tub Scufundări de agrement Scufundări profesionale cu aparate de respirație
ISO 2281 ISO 6425

În tabel se vede clar, pentru rezistență la apă nu este valabilă unitatea de măsurare universală. La ceasuri vă întâlniți cel mai des cu marcajele în metrii sau în pași înălțimii coloanei de apă (M, ft) și mai departe în unitățile de măsurare a presiunii în atmosfere și în bare (ATM, BAR). Chiar presiunea are pe conștiință impermeabilitatea apei în interiorul ceasului. Pe parcursul anilor sistemele de apărare a ceasului s-au îmbunătățit continuu. Desigur fundamentală este coroana șurubabilă, folosită în anul 1926 în modelul Oyster de marca cunoscută în toată lumea, Rolex. La alte elemente din cercul rezistenței la apă aparțin și inelele de etanșare din cauciuc sau teflon, lichidul întărit aplicat pe carcasă, capacul cu filet, ventilul de suprapresiune și altele. Prin combinația lor producătorii ating parametrii excelenţi privind protecția față de apă.

Witschi ALC 2000

Procesul testării impermeabilității ceasului trece prin trei faze. Testarea uscată constă în măsurarea grosimi carcasei în timpul ridicări de presiune într-un dispozitiv special (pe fotografie). Testarea uscat-ud se leagă de cea uscată, dar se adaugă scufundarea în apă. Reușita de succes presupune eliberarea nulă a baloanelor de aer din corpul ceasului. Faza a treia, testarea udă folosește servicile camerei de compresie umplută cu apă, în care treptet crește presiunea. Testul suplimentar constă în detectarea umidității atmosferice împrăștiate în interiorul corpului încălzit al ceasului pe sticla căruia picură apa rece ca gheața.

Atâta teorie. La condițile de laborator, în care se testează impermeabilitatea ceasului, în practică întălniți rareori, și aia doar pentru un timp scurt. Puteți fi sigur, că presiunea constantă și adâncimea fără efort nu atingeți, fără să vorbim despre imobilitatea absolută de care avem nevoie la egalarea încercărilor din ateliere. La alegerea ceasului este bine să ținem minte procedura stabilită – alegeți ceasul care este cu un grad mai rezistent decăt granița dumneavoastră maximală a șederii sub apă.

Nici un ceas, oricât de calitativ ar fi făcut, nu vă garantează, că impermeabilitatea declarată își va menține pentru todeauna. Ca și la toate bunurile de consum și aici sunt valabile anumite principii. Pe scurt vorbim despre non-estimarea proprietăților date de construcție. Mai mult în liniuţe:

– în fiecare an și de fiecare dată când deschidem carcasa ceasului este nevoie să facem testul de presiune
– sub apă nu se recomandă manipularea coroanei ( nici a celei cu filet) și a butoanelor
– schimbarea bruscă a temperaturii provoacă longevitatea diferită a materialelor și precipitarea umidității rămase pe sticlă
– după șederea în apa sărată sau foarte mineralizată este nevoie ca ceasul să fie spălat sub apă curgătoare
– evitarea șocurilor sub apă și a căzăturilor pe suprafața dură
– evitarea chimicalilor agresivi (valabil pentru ceasuri în general)

Vă spuneți, că în final rezistența la apă sună încurcat și limitat? Greșiți, prin respectarea sfaturilor menționate și conștientizarea nivelului potențial al impermeabilității nu doar că vă familiarizați obiceiurile corecte privind îngrijirea ceasului, dar ce este important, nu veți da șansa umidității să distrugă investiția dumneavoastră ceasornicară.

Adăugă comentariu

Comentarii (0)

Date inexistente